Publicat de: Jeffreys | Ianuarie 10, 2010

2009 – Anul Bocului ( sau al crizei porcine) – partea 2

Dar să vă zic şi ce-am făcut în ăst an:

– am revenit la vechea mea dragoste. Nu, nu Claudiţa Schifferoaia. Tobele. Şi m-am reapucat de cântat. Şi după o primă apariţie la Reşiţa, în clubul maestrului Ovidiu Roşu, am avut două cântări superfaine la Craiova. Dintre care unul la Pub’s Pub-ul lui Dragoş Băltăreţu “fratele meu”. M-am simţit minunat. Mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit bluesul în toţi anii ăştia.

– am muncit ca un tată de albine

– am fost în februarie la festivalul de blues de la Sighişoara, unde i-am văzut pe John Primer, pe Lil’ Dave Thompson, pe Ana Popovici, pe Rag Mama Rag, pe Lucky Peterson. Bestial ! Şi abia aştept ediţia a 6-a de anul ăsta, din 25-27 februarie. Haideţi, că va fi minunat. Şi bem ceva.

– am muncit ca un greieraş

– am fost la Straja, în Parâng, cu ocazia zilei de naştere a pretenului Rareş Marinexu, nu întâmplător şi chitaristul nostru. Am dus scule şi am tras un chef de pomină la o cabană, cu cântare live, ţâpurituri şi alcoolizare cruntă. Cu ocazia asta am reântâlnit prieteni dragi de pe vremea când eram petroşenean şi tare bine mi-a picat acest lucru.

– am muncit ca un măgăruş

– am început delegaţiile la Zalău unde am cunoscut oameni minunaţi şi printre ei pe Edit, care este o minunată. Am petrecut zile excelente cu ei, ne-am distrat, am râs şi am cântat; am vizitat castrul roman de la Porolissum şi grădina botanică de la Jibou. Inclusiv de Paştele catolic am fost la draga de Edit, împreună cu Harpia. Au fost vre-o cinci ieşiri excelente şi vreau să le mulţumesc celor de acolo pentru aceste zile superbe.

– am muncit ca un tractor Universal 540

– de Paştele ortodox am luat acasă la noi doi copilaşi, frăţiori, de la o fundaţie. O fetiţă şi un băieţel. Am vrut să le dăruim asta; să stea cu noi, într-o familie, de sărbători. Au fost foarte cuminţi şi draguţi. Am gătit, am înroşit ouă, ne-am jucat şi ne-am uitat la televizor. Am ieşit la un loc de joacă unde s-au jucat o dupăamiază întreagă cu ceilalţi copii şi am băut Teddy şi am mâncat îngheţată. A fost foarte fain. Şi greu când a trebuit să-i ducem înapoi. Greu pentru toţi.

Iar în mai am mai făcut o faptă bună. Harpia mea face terapie cu o fetiţă bolnăvioară. Iar atunci când ai un copil bolnav, viaţa ta se schimbă pentru totdeauna şi nu mai poţi face ce vrei ci faci ce trebuie. Din această cauză părinţii fetiţei nu au mai putut pleca într-un concediu normal ( să se odihnescă şi să se ocupe numei de ei) în ultimii zece ani. Aşa că ne-am oferit să avem grijă de fetiţă ca să poată pleca doar ei doi undeva în concediu. Nu pentru bani, nu. Aşa, ca un cadou din partea noastră. Şi am stat zece zile cu ea. A fost o experienţă extraordinară. Credeţi-mă.

– am muncit ca un negru pe plantaţia de bumbac

– am fost de câteva ori acasă la Tăşnad. De câte ori mă duc acolo, mă încarc cu energie pozitivă. De la pământ, de la apă, de la oameni, nu ştiu. Cum mă apropii de casă, încep să văd feţe cunoscute şi încep să mă năpădească amintirile. Îs plecat de 25 de ani de acolo, dar căteodată mă apucă un dor de casă de mor şi trebe să mă duc. Şi o zi să stau, dar trebe să mă duc. Şi ajung acolo şi mă mai recunosc oamenii pe stradă şi mă salută şi mai povestesc cu unu, cu altu. Şi mai tragem câte o petrecere la Faszi Gyuri, că văru-meu Remus organizează viaţa tuturor pe-acolo ( mai puţin pe a lui); şi facem o baie la ştrandul termal. Şi mai tragem o fugă până-n Ungaria să facem nişte cumpărături, că acolo mai găsim şi haine mărimea “dinosauri “ ca să ne fie bune şi nouă. Şi mai scapă Harpia nesupravegheată în free shop şi ne lichidează rezervele de pe card.

Şi după ce-mi trece doru, pot să mă-ntorc la oraş, pentru a continua să

– muncesc precum tovarăşul Alexei Grigorievici Stahanov

– am fost la Gărâna, ca de altfel în fiecare an şi unde am petrecut iar trei zile minunate cu pretenarii şi cu meseriaşii de John Abercrombie, Terje Rypdal şi alţii( dar despre asta mai pe larg într-o scriitură viitoare despre Gărâna all time).

– am muncit ca o motocositoare

– am fost la mare; da, la Marea Neagră. Pontul Euxin. Ezact. Am stat câteva zile la Vama Veche şi câteva în 2 Mai, la Neni. A fost super, că doar am fost cu preteni tare dragi şi am avut şi pălincă de Turţ în dotare. Deci au fost îndeplinite toate condiţiile necesare şi suficiente. Şi cu ocazia asta am trecut şi pe la vecinii noştri legumicultori ( bulgarătătă) pentru a vizita Balcic-ul cu castelul reginei Maria. A fost excelent şi v-o recomandăm cu căldură. Nu şi peştele mâncat la terasa din capătul străzii ce duce la grădina botanică şi care peşte ne-a ţinut ţintuiţi de budă pentru tot restul zilei, cu o mână pe sulul de kurpapir şi alta pe pliculeţul de smecta. De căcat.

– am muncit ca o motocositoare

– am fost pentru prima oară la târgul anual de antichităţi de la Negreni şi mi-a plăcut tare tare. E ca Oszer-ul din Tg. Mureş înmulţit cu 100. Găseşti acolo tot ce vrei şi ce nu vrei. Cred că în categoria antichităţilor au fost incluse şi babetele care vindeau cipcă şi mileuri de care am avut cred că fiecare dintre noi pe televizor, sub peştele de sticlă.

– am muncit, n-am gândit !

– am fost la concertul Rock in Reghin – ediţia a IV-a şi m-am distrat tare bine cu trupe de-ale locului. A fost o rockereală cu coveruri şi de toate, ca-n vremurile alea bune. Doar că n-am mai putut da din plete din motive de chelire avansată, n-am mai putut ţopăi precum Geoană pe perioada cât a fost preşedinte ( că de-atunci aşa se şi spune în armată atunci când veteranul îl pune pe biban să sară-n sus, cu mâinile ridicate: ia bagă, mă, 50 de geoane, da rapid ! ) şi mi s-or înfundat urechile pentru vre-o două zile; asta pe motiv de mambo. Mamboşorogit.

– am muncit ca un furnicuţ

– Există trei perioade cruciale în viaţa unui om: când crede că există Moş Crăciun, când nu mai crede în Moş Crăciun şi când el este Moş Crăciun. Eu am ajuns la această ultimă fază, aşa că am fost Moş Crăciun şi anul acesta. Pentru al zecelea an consecutiv în Tg. Mureş ( că de 10 ani sunt aici) şi pentru al treilea an la copiii de la această fundaţie. Şi de fiecare dată m-am simţit extraordinar. Să-i vezi pe copii aşteptând cu nerăbdare să vină moşu; să intri cu sacu-n spinare şi să-i vezi că unii se sperie, alţii râd şi aplaudă, alţii cântă; să-i vezi bucurându-se de darurile primite. Nişte copii extraordinari, îngrijiţi şi ocrotiţi şi educaţi de nişte oameni extraordinari.

Iar apoi, după ce-ţi tragi hainele “civile” , e super să stai să te joci cu ei. Că parcă şi ţie ţi-ar place unele din jucăriile faine primite de bubulani. Dar Harpia nu vrea să-mi ia maşinuţeee !!!

-am muncit ca un elefant, dar nu, nu cu trompa. Aş fi vrut eu….

Şi am încheiat anul cu tradiţionalul colindat de Crăciun, cu friptura de curcan umplut cu castane şi portocale ( la preteni), cu sarmale şi vrăjituri, iar apoi finalul apoteotic cu petrecerea de revelion, la care au participat şi dragii noştri prieteni George Ballantines, Jack Daniels, Johnny Walker, Piotr Arsenievici Smirnov, Spyros Metaxas, Ovidiu din Tomis( ăla ce lăcrămiază una-ntr-una) şi nu în ultimul rând Ilie Vişinată din Finteuşu Mare. Deci numai oaspeţi de vază.  Sau de canceu, după preferinţă.

 Asta a fost anul trecut. An de criză. Criza bărbatului trecut de  43 de ani.

Sau cum se zice pe la noi: “ ce scule-am avut şi ce scule-am ajuns “.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: