Publicat de: Jeffreys | Ianuarie 6, 2010

Dumnezeu să te odihnească, Toni Tecuceanu

Ca-n fiecare vară, şi anul acesta ne-am umplut portbagajul cu o mulţime de lucruri nefolositoare şi două flacoane de fiertură de prună deosebit de benefică organismului uman şi am luat drumul litoralului românesc. Şi am poposit la Vama Veche, după mulţi ani în care am trădat-o cu Carmen Silva – alias Eforie de la nord la sud.

Şi s-a întâmplat ca anul ăsta să ne petrecem cu Narcisa Suciu şi prieteni dragi sufletului nostru. Iar în a treia zi, pe plajă, l-am întâlnit pe Toni Tecuceanu, pe care Cisa şi Mirela îl cunoşteau bine, că doară în lumea artistică românească se cam ştiu copii-ntre ei. Era singur, cu căştile-n urechi, cu paharul de bere lângă el, întins pe şezlong, cu trompa la soare. Şi două zile la rând am stat şezlong lângă şezlong, aşa cum se vede şi în poza cu Harpia, pe care am descoperit-o azi. Era liniştit, nu prea vorbăreţ, plajă, bere, baie, ca tot omul sătul de rahatul de peste an din Bucureşti, care vrea doar să stea liniştit, lăsat în pace.

Nu pot să spun că ne cunoşteam. Nici nu cred că şi-ar mai fi amintit de mine. Dar când am auzit azi dimineaţa că a murit, parcă a căzut tavanul pe mine. Am simţit că mor şi eu.

Până acuma n-am dat importanţă prea mare ştirilor despre gripa porcină. Că s-au îmbolnăvit atâţia de AH1N1, că au murit atâţia….. erau doar nişte cifre goale; chiar dacă în spatele lor era vorba de vieţile unor oameni, pentru mine era doar o statistică şi viaţa mergea mai departe. Dar azi a fost cu totul altceva. Moartea a luat pe cineva din apropiere, pe care-l ştiam în carne şi oase, îi ştiam faţa, vocea, cineva care era în casa mea în fiecare miercuri seara. Era musafir la mine-n casă în fiecare miercuri. Era de-al casei.

Tot restul zilei a fost de căcat. A fost groaznic. Pentru prima oară m-am gândit serios şi la viaţa mea. Şi la cei dragi mie.

Se zice că doar cei buni mor tineri. El a fost bun. BUN. Şi aşa o să ne rămână în amintire.

Dumnezeu să te odihnească în pace!

 P.S. În timp ce scriam aceste rânduri, m-a sunat vărul meu Remus din Tăşnad şi mi-a mai dat o veste rea: că a murit un amic de-al nostru din copilărie, Alioşa sau papa Alex, cum îi ziceau băieţii. Avea 49 de ani. Domnul să te odihnească papa Alex.

Anunțuri

Responses

  1. Un meserias irlandez, al carui nume l-am baut odata cu chiuveta, spunea asa: „traieste repede, mori tanar!” Din pacate, din ce in ce mai multi tineri pleaca pe vesnicele plaiuri ale vanatorii… Dumnezeu sa-i ierte si sa-i aiba in grija!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: