Publicat de: Jeffreys | Decembrie 1, 2009

POVESTEA LUI INEL PIRINEL

“Intră fără să stea pe gânduri în biserica Frumoasa chiar în a treia zi de Crăciun şi, în altar odată ajuns, îi făcu felul părintelui Clipocie în timp ce acesta cânta frumos din gură. Apoi începu să cânte el în locul lui, dar pe nas. Domnul-Dumnezeul nostru se supără pe Inel Pirinel şi îi dădu după inimă. Imediat îi apăru în frunte o nicovală şi două ciocane ce o loveau cu furie, mânuite de mâini nevăzute. Aşa băteau: boc – boc şi troc – troc! Ba şi stroc – stroc! Unii spun că şi toc – toc, dar nu-i adevărat. Inel Pirinel fu cuprins de ameţeli şi de greaţă, de scântei verzi, iar gărgăunii îi intrau cu duiumul în cap. Foarte rău ! Ar fi trebuit să-i iasă. Îi ieşeau în schimb pe nas pui de cintezoi şi catarame de argint portughez. Plus un afiş mare în maniera lui Toulouse Lautrec. Toate acestea i se întâmplau după gratii, căci Inel Pirinel fusese închis întâi în închisoare , apoi la nebuni, fiind luat, pe nedrept, ţicnit bine. Or, Inel Pirinel ştia ţurca şi cânta la fagot şi încă la trei instrumente. Ba ştiu într-o zi să facă o gaură în zid şi să fugă:

Fuge Inel Pirinel,

Fug jandarmii după el

Şi târgoveţii la fel.

De unde nu-i, ie-l !

 Inel Pirinel se pierduse într-un sat de munte.”

 ( Dan Giosu – Patru plus patru şi ceilalţi patru )

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: