Publicat de: Jeffreys | Aprilie 1, 2009

POVESTEA NEROMANŢATĂ A LUI JEFFREY – partea a 5-a

Motto: “ Dacă eşti în stare să zâmbeşti când ceva merge rău … înseamnă că ai găsit un fraier pe care să arunci vina!”

 

iar după experimentul “ pufuletul condimentat” am ajuns din nou la faza “pufuletul pleoştit”, adică la mama acasă. Şi pentru a-mi recăpăta stima de sine zdruncinată în urma eşecului suferit şi pentru a-mi reface energiile secătuite am plecat în pelerinaj la Petroşani şi m-am înfiinţat direct la Barock. Dar acesta devenise între timp Laba Rock. Atmosfera nu mai era cea de odinioară, iar tineretul care frecventa localul nu mai avea nici o legătură cu blues-ul, nici măcar cu rock-ul, d-apoi cu cartea ( viaţa dă palme celui ce doarme/ ignorant şi incult, rămas fără arme).

Şi atunci s-a întâmplat să mă întâlnesc cu Rareş Marinescu, cel ce fusese chitarist în a 2-a mea trupă, în Iarmarock. El urma să se însoare (săracul) cu Dana, astfel încât m-a invitat la nunta lor, care urma să aibă loc peste două săptămâni, la Târgu Mureş.

Şi cu asta a luat startul acea parte a vieţii mele care se derulează şi astăzi. Atunci n-o bănuiam.

Am ajuns în Tg. Mureş într-o zi de vineri, în iunie 1998. M-au recuperat de la gară şi m-au dus la părinţii miresei pentru a-mi monta faţa de nuntaş. Au venit mai mulţi prieteni din Petroşani şi seara ne-am dus să ne cazeze la Daniela, o verişoară a miresei. De cum am ajuns la ea, ne-am şi instalat în bucătărie, am desfăcut sticlele de vodcă Săniuţa, am pus muzică de bluz şi de geaz din Statele Unite ale Americii şi ne-am pus pe chefuit, genul de chef de dinaintea nunţii, care, de regulă, e mai  reuşit decât nunta însăşi. Eu pletos, cu blugi răpănoşi şi cu “n-o să mă însor în veci în cap.( diferenţa dintre un bărbat însurat şi unul neînsurat este că pe cel neînsurat îl atrag toate femeile, iar pe cel însurat toate în afară de una ). Si am socializat noi intens, cu vodca sub nas, până când într-un final apoteotic am legat o prietenie strânsă cu gazda noastră.

Dimineaţa ne-am trezit cu ochii mici, roşii şi prietenoşi, ne strângea casca şi ceream insistent apă şi castraveţi muraţi.( i-am zis: iubito, eşti prima mea femeie; am să-ţi spun Eva. Ea mi-a zis: iubitule, eşti al 407-lea bărbat din viaţa mea; am să-ţi spun Peugeot).

N-am reuşit să ne dregem până la nuntă, aşa că am băut multă apă şi am băgat murături până la capăt. A fost super.

Dar complicaţiile abia începeau. Deoarece Daniela avea un prieten care locuia în Oradea şi cu care trebuia să plece la mare în duminica de după nuntă. Iar acesta sosise la ea sâmbăta, în dimineaţa dinaintea nunţii, când noi abia ne trezirăm şi vodca Săniuţa încă ne fierbea în vine.

Si totul era confuz, atât pentru noi cât şi pentru el. A observat că lucrurile nu mai sunt în ordine pentru că nici Dana nu-şi mai făcuse bagajele pentru mare şi eram şi eu în zonă, iar duminica seara a încercat s-o convingă că totul poate fi ca la început. Dar el nu cunoştea puterile paranormale( sau par anormale) ale lui Jeff, care era adevăratul nepot al mamei Omida.

Deoarece femeile sunt ca traducerile: cele bune nu-s fidele, iar cele fidele nu-s bune. Iar dacă într-o zi femeia pe care o iubeşti ţi-e infidelă şi îţi trece prin cap să te arunci de pe balcon, adu-ţi aminte că … ai coarne, boule, nu aripi!!!

Iar în aceste momente dificile Dana trebuia să ia o hotărâre înţeleaptă. Şi a hotărât să…..

 

                                                          sfârşitul părţii a 5-a – va urma

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: