Publicat de: Jeffreys | Septembrie 7, 2008

Cum îţi dai seama că eşti român

MOTTO:

ATTILA  MERGÂND  CĂLARE,

A VĂZUT  O  APĂ  MARE.

OPĂRÂT  LA  CUR,  LA  COAIE,

SARE-N LAC ŞI FACE-O  BAIE.

DAR CÂND A IEŞIT LA MAL,

PULA  HAINE, PULA CAL !

CINE-A FOST PRIMU-N ARDEAL ?”

 

Întotdeauna m-am simţit ciudat cănd am fost întrebat de etnia de care aparţin. Sunt un sfert maghiar, bunicul meu din partea mamei, Kovacs Sandor, având numele încrestat pe tejgheaua birtului din Tăşnad. Bunica era româncă; la fel şi tatăl meu. Nu am făcut nici o zi de şcoală  maghiară dar, vorbind limba, am învăţat singur să scriu şi să citesc, bucurându-mă astfel de lectura în original a sutelor de cărţi scrise de clasicii maghiari, existente în biblioteca familiei.

De fapt am avut multe avantaje din cunoaşterea limbii maghiare şi din faptul că mulţi mă considerau ungur. Mă jucam cu ei, mic fiind; puteam să fac glume pe seama lor şi a faptului că unii nu vorbeau prea bine limba română( lucru netolerat altora); apoi, în studenţie am locuit cu colegi maghiari, devenind foarte buni prieteni şi cu care ţin legătura şi în ziua de azi. Şi am avut mândre unguroaice, ceea ce nu e lucru de lepădat.

Cu colegii maghiari din facultate organizăm periodic petreceri, unde vine fiecare cu familia, socializăm, povestim, depănăm amintiri, ascultăm EDDA, LGT şi OMEGA şi ne îmbătăm “ca porcile”, dar suntem “ böieţ ” finuţi.

La ultima întâlnire, organizată anul trecut la o pensiune de lângă Sf. Gheorghe, un prieten ne-a povestit o fază interesantă. Ei sunt plecaţi de prin 1995, cetăţeni maghiari, locuiesc în Budapesta, cei doi copii fiind născuţi acolo. Şi la un moment dat, în toiul unei discuţii mai aprinse cu băiatul lor cel mare( care avea vre-o 8 ani atunci), acesta le-a zis: – voi să tăceţi din gură, că voi nu sunteţi maghiari, voi sunteţi români. Eu sunt maghiar, că sunt născut în Ungaria; voi nu, voi sunteţi români.  Au încercat ei atunci să-i explice copilului că de fapt şi ei sint maghiari, chiar dacă sunt născuţi în România, că Ardealu’, că alea, alea, dar copilul a rămas neânduplecat.

Pe mine m-a distrat faza şi am râs în gând(pentru ei era o chestie serioasă). Întotdeauna am considerat că este foarte important să nu iuţi niciodată de unde ai plecat. Nu doar ca loc. Dacă te îmbogăţeşti odată, să nu uiţi că bunicii tăi (sau chiar tu) au locuit la ţară şi au fost săraci odată. Sau dacă ajungi mare mahăr, să nu uiţi că şi tu ai fost mic odată şi că nimeni nu se naşte gata învăţat. Deci, când te ia uneori valul, să nu uiţi de unde ai pornit.

Aşa că vă trimit o listă, pe care s-o citiţi în momentele când vă ia valu’ şi uitaţi de unde aţi ….

 

– tot ce mănânci are gust de ceapa şi usturoi

– încerci să reciclezi ambalajele de la flori, hârtia de la cadouri şi, bine – nţeles, folia de aluminiu

– stai lângă cele mai mari doua valize din aeroport/gară

– ajungi la petreceri cu una – doua ore întârziere şi ţi se pare foarte normal

– după ce mergi la cineva in vizită, la plecare mai stai o ora în faţa uşii la poveşti

– părinţii tăi nu aruncă niciodată nimic şi dacă reuşeşti să arunci ceva la gunoi, apare în mod misterios înapoi

– ai perdele de dantelă

– ai/ai avut bibelouri de porţelan şi sticlă(peşte)pe TV şi prin casă

– ai/ai avut macrame-uri şi cipcă pe mobilă

– ai covoare care acoperă fiecare centimetru din casa ta

– ai sau ai avut carpete pe pereţi

– mama ta îţi spune că eşti slab chiar dacă ai 120 kg

– ai draperii măcar la o uşă din casă

– mama ta reciclează paharele de plastic, farfuriile din carton si pungile de la sandwichuri spălându-le

– ai fata de masă din vinyl pe masa din bucătărie

– foloseşti sacoşele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi

– raftul tău din cămară este plin de borcane de gem, varietăţi de recipiente de plastic si sticlă

– părinţii te strigă cu diminutive animale când îi enervezi

– nu poţi pleca în călătorii decât dacă te conduc măcar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport

– suni interurban numai după ora 20

– părinţii te sună şi te întreabă dacă ai mâncat în ziua respectivă

– părinţii tăi nu realizează că tehnologia s-a îmbunătăţit şi atunci când sună în străinătate încă urlă la telefon

– ai cuverturi pe canapea doar ca să nu se murdărească tapiţeria

– nu cunoşti mai mult de jumătate din invitaţii de la nunta ta

– ai văzut pământul din interiorul unui WC din tren, în mers.

– copilul tău poartă căciuliţă şi 3 pulovere în septembrie deşi sunt 25 de grade afară

– porţi palton/geacă îmblănită din septembrie până în mai

– dacă vezi pe cineva în pantaloni scurţi în decembrie zici că e nebun, deşi sunt 20 grade afara

– crezi că „urda”, „mămăliga”, „parizer”, „telemea”,”zacusca” sunt feluri internaţionale de mâncare

– când vin străini la tine în vizită, te distrezi dându-le cea mai tare ţuica din casă … şi când reuşesc să bea un pahar le mai torni…

– când ai musafiri şi îi întrebi daca servesc ceva şi ei spun „NU” la tine înseamnă „DA”…

                                                             – şi multe altele –

 

 

 

 

 

Anunțuri

Responses

  1. Si tata meu e ungura, si am avut si eu mandru romanas, nascut in Ungaria, lucru nu de lepadat, dar nici de umplut rafturile cu el, si l-am lasat… Iar cum mi-am dat seama ca sunt roman(ca) care traieste in Canada: am primit lista asta scrisa in engleza.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: